În anii tumultuoși ai colectivizării forțate din România postbelică, mulți țărani s-au opus vehement preluării pământurilor lor de către regimul comunist. Un exemplu remarcabil de curaj și rezistență este cel al lui Ilie Alexoaie, un țăran din comuna Roma, județul Botoșani, a cărui poveste de supraviețuire, desfășurată timp de 22 de ani într-o ascunzătoare improvizată, a devenit legendară. Puteti vedea povestea video la finalul articolului.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, regimul comunist din România a inițiat un amplu proces de colectivizare, vizând preluarea terenurilor agricole de la proprietarii individuali și integrarea acestora în gospodării agricole colective. În vara anului 1949, autoritățile au început să identifice și să stigmatizeze așa-numiții “chiaburi” – țărani înstăriți considerați obstacole în calea noii orânduiri sociale. Familia Alexoaie a fost etichetată astfel, ceea ce însemna confiscarea pământurilor și posibile represalii împotriva membrilor săi.
Nemulțumiți de aceste măsuri, Dumitru Alexoaie și fiul său, Ilie, în vârstă de 19 ani, alături de alți săteni, au organizat o revoltă împotriva colectivizării forțate. Aceștia au refuzat să își predea pământurile, înfruntând autoritățile locale și Securitatea. Ca răspuns, regimul comunist a declanșat o campanie de represiune, iar satul Roma a fost ținta unor razii violente. Conștienți de pericol, Dumitru și Ilie au fugit de acasă, ascunzându-se inițial în păduri și pe câmpuri pentru a evita capturarea.
Ascunzătoarea improvizată și viața în clandestinitate
După luni de fugă, epuizat și bolnav, Ilie s-a întors acasă, unde mama sa l-a îngrijit în secret. Știind că arestarea sa era iminentă dacă era descoperit, familia sa a luat o decizie extremă: să-l ascundă într-un loc sigur. Ilie și-a construit o ascunzătoare sub vatra sobei din casa părintească, o groapă mică, camuflată cu ingeniozitate, care i-a devenit refugiu pentru următorii 22 de ani.
În tot acest timp, Ilie a trăit izolat de lume, cu doar câțiva membri ai familiei știind de existența lui. Mama sa i-a fost principalul sprijin, asigurându-i zilnic mâncarea și comunicarea minimă cu lumea exterioară. Ilie nu putea ieși din ascunzătoare decât noaptea, și doar pentru perioade foarte scurte. Zilele și le petrecea în întuneric, în spațiul îngust și sufocant al ascunzătorii, trăind cu frica de a fi descoperit.
Autoritățile l-au căutat intens în primii ani, efectuând percheziții dese în gospodăria familiei Alexoaie. Securitatea obișnuia să revină periodic, suspectând că Ilie s-ar putea ascunde acolo, însă ascunzătoarea lui bine construită l-a salvat de fiecare dată. Vecinii au fost interogați, iar familia a trăit sub presiunea constantă a amenințărilor și suspiciunilor.
Revenirea la suprafață și viața după ascundere
În 1971, după moartea mamei sale și crezând că pericolul a trecut, Ilie Alexoaie a decis să iasă din ascunzătoare. Se înţelesese cu mama sa ca la moartea ei să iasă din ascunzătoare, orice ar fi. Şi aşa a făcut. S-a prezentat apoi la Miliţie şi a aflat că pedeapsa i s-a prescris. Era, din nou, liber, însă fără anii tinereţii şi fără ca mama să-i mai fie alături.
Timpul a trecut foarte repede dar nu şi pentru fugarul Ilie Alexoaie. Oamenii din sat deja uitaseră că mai există. Trecuseră aproape 20 de ani de când nu se mai ştia nimic de el.
Cu toate acestea, vestea că Ilie a revenit „din morţi” a făcut multă caz în comunitate. Pe la toate colţurile şi pe toate drumurile se auzea vorbindu-se despre Ilie Alexoaie. A fost întrebat de mulţi curioşi ce a făcut până atunci. N-a spus, însă, nimănui nimic.
Îmbătrânit prematur, slăbit și lipsit de orice experiență a lumii moderne, Ilie a trebuit să se adapteze unei realități complet schimbate. Satul său nu mai era același, mulți dintre foștii lui prieteni și cunoscuți plecaseră sau muriseră. Locuitorii comunei Roma au fost șocați de revenirea sa, unii crezând că murise sau fugise definitiv.
După ieșirea sa la lumină, Ilie a încercat să își refacă viața. S -a căsătorit cu Elena, o femeie din sat, și a început să lucreze, ironic, chiar în gospodăria colectivă pe care refuzase să o accepte în tinerețe. Tranziția a fost grea, iar sănătatea sa a fost afectată de anii de izolare. Deși autoritățile nu l-au mai persecutat, viața lui Ilie nu a mai fost niciodată la fel.
Moștenirea lăsată de Ilie Alexoaie
Ilie Alexoaie a decedat în urmă cu câțiva ani, însă povestea sa continuă să fie una dintre cele mai impresionante mărturii ale rezistenței împotriva comunismului. În comuna Roma, numele său este rostit cu respect, iar istoria lui este transmisă din generație în generație ca un simbol al curajului și perseverenței.
