Maica Zamfira, cunoscută și sub numele de Julieta Constantinescu, a fost o figură emblematică și controversată în viața lui Arsenie Boca, căruia i-a fost alături mai bine de patru decenii. Născută în 1925, ea și-a dedicat cea mai mare parte a vieții călugărului supranumit „Sfântul Ardealului” și a rămas lângă el până la moartea acestuia, în 1989. Locul de veci al maicii Zamfira se află astăzi în vecinătatea mormântului lui Arsenie Boca, la Mănăstirea Prislop.
Julieta Constantinescu a avut o viață grea, marcată de sărăcie și lipsuri. S-a născut în Ialomița și a fost una dintre cei patru copii ai unei familii modeste. În ciuda situației financiare, a reușit să termine cursurile unei facultăți de Teologie și, la vârsta de 24 de ani, a fost tunsă în monahism, adoptând numele de Zamfira. La doar 25 de ani, a fost numită stareța mănăstirii Prislop, proaspăt transformată într-un așezământ de maici.
Aflată pentru prima oară la Mănăstirea Prislop în 1946, Julieta l-a întâlnit pe Arsenie Boca în împrejurări neobișnuite. Se spune că, la acel moment, tânăra traversa o perioadă dificilă și ar fi încercat chiar să-și pună capăt vieții. Arsenie Boca, cel care avea să devină duhovnicul ei, ar fi intervenit și ar fi ajutat-o să găsească un sens în viață, salvând-o.
Controversele din jurul moștenirii spirituale a lui Arsenie Boca
După moartea lui Arsenie Boca, în 1989, Zamfira a rămas la Mănăstirea Prislop și a preluat conducerea așezământului. În anii ‘90, a început să conteste autenticitatea unor scrieri și învățături atribuite lui Arsenie Boca. În finalul ediției Cărarea Împărăției, care cuprinde mai multe lucrări atribuite părintelui, ea critica inițiativele unor persoane care pretindeau că l-au cunoscut pe duhovnic și care publicau materiale despre el pentru a obține câștiguri financiare. Zamfira considera aceste lucrări ca fiind inexacte și denaturate, atrăgând astfel nemulțumirea unor preoți, inclusiv a lui Teofil Părăianu, care o acuza în 1996 de o atitudine de „pelin și venin” în cuvintele de încheiere ale cărții.
Suspiciuni și supravegherea Securității
De-a lungul anilor, Zamfira a fost suspectată de unii preoți că ar fi avut legături cu Securitatea. Părintele Nicolae Streza și alți apropiați ai lui Arsenie Boca au sugerat că ea ar fi fost pusă să-l monitorizeze și să raporteze autorităților activitățile părintelui, din cauza influenței sale asupra credincioșilor și a viziunilor sale religioase care nu se aliniau cu doctrina comunistă.
Anii de persecuție și urmărire
În anii ‘50, atât Mănăstirea Prislop, cât și Zamfira au fost supuse supravegherii informative de către Securitate, iar părintele Arsenie Boca a fost ridicat de Miliție și încarcerat la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Zamfira a făcut eforturi să obțină eliberarea sa, trimițând o scrisoare patriarhului Justinian și apelând la Ministerul Cultelor. De asemenea, a continuat să-l viziteze pe Arsenie Boca în locurile de detenție și i-a rămas aproape și în anii în care acesta a fost reținut în diverse închisori.
În 1959, atât Zamfira, cât și Arsenie Boca au fost îndepărtați din mănăstire, iar lui i s-a interzis să mai poarte veșmântul monahal pentru tot restul vieții. Zamfira, în schimb, a avut permisiunea de a reveni la statutul de monahie în 1964, în urma amnistiei acordate preoților anticomuniști. În această perioadă, ea și Arsenie Boca s-au stabilit pentru o vreme în București, locuind în aceeași casă.
O relație de sprijin reciproc
După ce Arsenie Boca a fost angajat la atelierul de pictură al Patriarhiei, Zamfira a continuat să-i fie alături și să-l susțină. În 1977, părintele s-a mutat la Sinaia, unde Julieta Constantinescu se stabilise deja. Ea i-a fost aproape în ultimii ani ai vieții, îngrijindu-l în perioada de dinainte de trecerea sa la cele veșnice, în 1989. Maica Zamfira s-a ocupat de funeraliile lui și l-a înmormântat la Mănăstirea Prislop, un loc de pelerinaj și în prezent pentru mii de credincioși.
Moștenirea și controversele lăsate în urmă
Deși a fost devotată părintelui Arsenie Boca timp de peste patru decenii, maica Zamfira a rămas o figură controversată în istoria Bisericii. De-a lungul vieții, a contestat autenticitatea unor scrieri care îi erau atribuite părintelui, lucru care a stârnit nemulțumirea unor clerici. Totodată, suspiciunile de colaborare cu Securitatea au rămas prezente până în zilele noastre, generând întrebări și speculații.
Maica Zamfira a rămas totuși un simbol al devotamentului și al dedicării față de Arsenie Boca, fiind o prezență constantă în viața lui și îngrijindu-l până la sfârșit.
