La câțiva kilometri de centrul comunei Vorona, într-o poiană retrasă din satul Icușeni, se află un lăcaș de cult care păstrează vie memoria a peste trei secole de credință: Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, cunoscută de localnici sub numele de „bisericuța din poieniță”.
Ridicată în secolul al XVII-lea, biserica a fost construită din bârne groase de stejar, îmbinate cu pricepere de meșteri populari, la inițiativa arhimandritului Rafail, stareț al Mănăstirii Vorona. Fundația este din piatră de râu, iar acoperișul de șindrilă, înlocuit de câteva ori de-a lungul timpului, i-a asigurat rezistența până în zilele noastre.
Interiorul are o atmosferă aparte, datorită faptului că nu a fost niciodată electrificat. Lumina pătrunde discret prin ferestrele mici, punând în valoare icoanele vechi, catapeteasma originală și stranele de lemn masiv. Icoanele, multe dintre ele cu influențe rusești, s-au înnegrit de fum și de trecerea timpului, dar tocmai această patină le conferă autenticitate. În lăcaș se mai păstrează și cărți bisericești din secolele XVIII–XIX, precum și obiecte liturgice valoroase.
Deși slujbele se țin aici doar o dată pe an, de hramul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril (8 noiembrie), bisericuța rămâne un simbol al comunității. În trecut, după slujbă, sătenii organizau aici hora satului, iar cimitirul vechi din jurul bisericii păstrează memoria generațiilor trecute. În prezent, locul găzduiește și concursul de toacă „Trâmbița îngerilor”, parte din Săptămâna Culturii la Vorona, aducând împreună tradiția religioasă și cea culturală.
Bisericuța din poieniță a fost inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Botoșani și a beneficiat de mai multe intervenții de întreținere: restaurarea integrală din 1952, înlocuirea acoperișului în 1995 și 2007, precum și reparațiile capitale din 2009. Toate aceste lucrări au urmărit păstrarea autenticității construcției.
Astăzi, bisericuța din poieniță nu este doar un monument istoric, ci și un reper de identitate locală. Ea continuă să lege comunitatea de rădăcini, să transmită generațiilor tinere respectul pentru tradiție și să reamintească vizitatorilor că, în mijlocul naturii și al simplității, se ascund uneori cele mai valoroase comori.
