Într-o seară liniștită de joi, pe 20 martie, plutonierul adjutant-șef Romică Păduraru – jandarm pasionat de istorie și detectorist amator autorizat – a făcut o descoperire care pare desprinsă din negura mileniilor. Rătăcind printr-o pădure de lângă comuna Brăești, călăuzit de fascinația pentru trecut și de bâzâitul discret al detectorului său, acesta a găsit un obiect aparte: un topor din aramă, cu o formă neobișnuită – o cruce, cu un braț vertical și unul orizontal, intersectate perfect, păstrat într-o stare remarcabilă de conservare.
Artefactul, ce măsoară aproximativ 25 de centimetri în lungime, a fost scos la lumină de la o adâncime de aproape jumătate de metru. Deși cercetările de specialitate sunt încă în desfășurare, primele evaluări sugerează că toporul ar putea data din epoca Culturii Cucuteni – una dintre cele mai vechi și rafinate civilizații europene, care a înflorit între 5800 și 3200 î.Hr., cu mult înainte de piramidele egiptene sau de scrierile cuneiforme mesopotamiene.
Dar ce rol avea un astfel de obiect? Specialiștii bănuiesc că nu era o simplă unealtă sau armă de luptă, ci un obiect ceremonial – un simbol al puterii, poate chiar un instrument ritualic folosit în cadrul unor ceremonii magico-religioase. Se presupune că astfel de topoare puteau fi utilizate în ritualuri de jertfă sau inițiere, având o încărcătură simbolică profundă, menită să lege comunitatea de forțele divine ale naturii.
După ce a realizat importanța descoperirii, plutonierul Păduraru a predat obiectul Direcției Județene de Cultură Botoșani, unde specialiștii urmează să efectueze o serie de analize pentru a-i stabili vârsta exactă și încadrarea culturală. Este un nou pas înainte în înțelegerea moștenirii milenare pe care o păstrăm în solul acestui pământ.
Neoliticul târziu – perioada în care se presupune că ar fi fost creat acest obiect – a marcat începutul prelucrării metalelor de către om. Deși tehnologia vremii era rudimentară, meșteșugarii Cucuteniului știau să topească și să bată cuprul, primul metal folosit de umanitate, transformându-l în unelte, arme și, poate, în obiecte de cult. Turnarea și baterea metalului se făceau cu ajutorul uneltelor din piatră, la temperaturi scăzute, iar produsele rezultate – departe de perfecțiunea modernă – reprezentau totuși un salt uriaș pentru evoluția tehnologică a vremii.
Descoperirea toporului din Brăești ne reamintește cât de adânci sunt rădăcinile noastre și cât de puțin știm, de fapt, despre trecutul acestor pământuri. Fiecare artefact care iese la lumină e o fărâmă de adevăr recuperată din noapte istoriei – și un îndemn să ne prețuim mai mult patrimoniul, să-l cercetăm și să-l păzim cu sfințenie.
