În anii ’80, arheologii români au realizat o descoperire extraordinară într-un cimitir vechi de 1700 de ani: un craniu aparținând unui copil de aproximativ 11 ani, care prezintă semnele unei intervenții chirurgicale complexe, sugerând o trepanație de mare finețe.
Între 1983 și 1988, în localitatea Mihălășeni, județul Botoșani, au avut loc ample săpături arheologice, coordonate de renumitul arheolog Liviu Șovan. În această zonă a fost găsită o necropolă, un veritabil “oraș al morților” de acum 1700 de ani, locuit de o comunitate mixtă de daci, germanici și slavi, ce trăiau în această regiune după retragerea aureliană. Această comunitate face parte din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov, o cultură enigmatică care continuă să ridice întrebări în rândul specialiștilor.
Printre obiectele descoperite, precum podoabe și vase, s-au găsit și rămășițele unei fetițe de 11 ani. Studiile realizate de antropologi de la Filiala Iași a Academiei Române, conduși de Dan Botezatu, au arătat că descoperirea acestui schelet reprezintă un unicat nu doar în România, ci și în întregul spațiu balcanic.
Conform cercetărilor, fetița suferise o trepanație complicată la nivelul craniului, o procedură medicală efectuată probabil pentru a trata crizele de epilepsie. Trepanația, realizată cu mare precizie, prezenta un orificiu circular de aproximativ 30 de mm, cu marginile foarte netede, indicând o intervenție sofisticată pentru acea perioadă.
Antropologii au remarcat similitudini cu practici medicale moderne, precum utilizarea anesteziei și intervenții directe asupra creierului. Descoperirea este considerată unică în Europa, neexistând alte dovezi similare de trepanare pe cranii de copii din acea perioadă în zona balcanică.
Se crede că operația a fost realizată cu ajutorul unor mici instrumente din metal, iar fetița a supraviețuit procedurii, trăind cel puțin încă un an după intervenție, în ciuda problemelor sale neurologice.
În apropierea mormântului copilei, a fost descoperit un alt mormânt, cel al unei femei în vârstă de 60-65 de ani. Lângă scheletul acesteia a fost găsită o trusă medicală conținând pensete din bronz, ceea ce sugerează că femeia ar fi fost medicul comunității, specializat în astfel de intervenții.
Trepanația este cunoscută încă din paleoliticul superior, dar dovezile clare ale acestei practici datează din neolitic. În trecut, trepanațiile erau realizate mai grosolan, însă cranii de copii trepanate sunt rare, fiind întâlnite mai frecvent în civilizațiile sud-americane, precum cea incașă.
