Una dintre cele mai pasionale și tumultuoase povești de dragoste ale Botoșaniului interbelic a fost între un haiduc renumit și o fiică de gospodari din Sulița. Este vorba despre celebrul Coroi, considerat ultimul haiduc al României, și Ileana, fiica lui Dodoi.
Haiducul Coroi, din ținuturile Botoșanilor, este recunoscut de istorici ca ultimul mare haiduc al României interbelice. Născut la începutul secolului XX, el și-a început cariera de haiduc la aproximativ 25 de ani și a fost prins definitiv abia în 1935, după zece ani de activitate.
Poveștile despre enigmaticul Coroi sunt numeroase. Cu o aură legendară, haiducul este prezentat de țărani ca un erou care ajuta săracii, luând de la bogați, dar și ca un maestru al deghizării și un tâlhar extrem de inteligent și abil, conform oamenilor legii care au încercat să-l prindă timp de un deceniu. Coroi a prădat conace, a atacat calești și automobile boierești, semănând teroare în zona Botoșaniului și ascunzându-și comorile în pădurea de la Guranda.
Coroi a devenit haiduc din cauza unei iubiri trădate. Era un tânăr țăran care lucra pe ogoarele Dorohoiului. Era căsătorit cu Hareta, o frumoasă țărancă. Când jandarmul comunal s-a îndrăgostit de Hareta și a abuzat de ea, Coroi a reacționat violent, băgând în spital trei jandarmi. A fost condamnat la închisoare, unde i-a cunoscut pe Mazăre și Căsăndrel, haiduci cunoscuți. După ce au fost eliberaţi, Coroi s-a întors acasă. Cuprinsă de remuşcări Harieta i-a spus că jandarmul a profitat de ea tot timpul cât el a fost la ocnă. Coroi a intrat noapte peste jandarmi în post i-a legat fedeleş, le-a luat armele şi a fugit cu Mazăre şi Căsăndrel în codrii Gurandei făcându-se haiduc.
Spaima Botoșanilor și Iașilor, Coroi a condus o bandă de haiduci timp de zece ani, prădând conacele boierilor, notari, negustori evrei și avocați. Specialitatea bandei sale era diversiunea și atacurile surpriză. Autoritățile au încercat fără succes să-l prindă timp de zece ani, fiind protejat de țărani care îl vedeau ca pe un erou. În 1933 a fost prins, dar a evadat imediat. În 1935, din cauza unui trădător, a fost prins și condamnat la muncă silnică pe viață.
Iubirea pătimașă a lui Coroi este amintită de bătrânii satelor. Se spune că haiducul nu ar fi fost prins niciodată dacă nu s-ar fi îndrăgostit nebunește de Ileana, o fată de gospodar din Sulița. Coroi și-a cunoscut iubita la o horă, umblând deghizat prin sate. După acel moment Coroi nu a mai avut liniște. A revenit în Sulița iarna următoare, îmbrăcat haiducește și călare, smulgându-i Ilenei un sărut. Ileana s-a îndrăgostit și l-a căutat în codrii Gurandei. Haiducul a revenit iarna, cerându-i să-l găzduiască, și au petrecut o iarnă pasională împreună.
Îndrăgostiții au fost separați de autorități, care au aflat că haiducul se ascundea la Ileana. Povestea lor de dragoste a durat patru ani, iar în 1935, Coroi a fost prins în casa Ilenei, după ce un trădător a dezvăluit locul. Ileana, însărcinată cu copilul lui Coroi, a fost și ea închisă. A născut în închisoare, unde atât ea, cât și copilul, au murit.
