Pasiunea lui Mihai Eminescu pentru înot este un aspect mai puțin discutat al vieții sale, dar există câteva detalii și mărturii care oferă o imagine mai clară despre relația sa cu această activitate.
Legătura cu Natura
Eminescu a avut întotdeauna o legătură profundă cu natura, lucru evident și în opera sa literară, unde descrierile naturii sunt frecvent întâlnite. Înotul era, pentru Eminescu, o modalitate de a se conecta direct cu mediul natural. Se pare că poetul iubea să își petreacă timpul liber lângă ape, fie că era vorba de râuri, lacuri sau băi publice. Această activitate îi oferea un refugiu de la tumultul vieții cotidiene și de la agitația vieții sale intelectuale și emoționale.
Înotul la Iași
Când locuia la Iași, în perioada în care a fost bibliotecar, revizor școlar și redactor la diverse publicații, Eminescu obișnuia să meargă la băile publice de lângă râul Prut. Aceste băi erau locuri populare pentru recreere, iar poetul le frecventa adesea pentru a înota. Era cunoscut printre prieteni și colegi pentru această pasiune, iar înotul îi oferea nu doar o modalitate de relaxare fizică, ci și una de reîncărcare spirituală.
Lacul Mănăstirii Agafton
Mănăstirea Agafton, situată lângă Botoșani, a fost un alt loc special pentru Mihai Eminescu. Mama sa, Raluca Iurașcu, avea legături strânse cu mănăstirea, iar Eminescu obișnuia să meargă acolo pentru a se reculege și pentru a scăpa de agitația orașului. Se spune că poetul înota în lacul din apropierea mănăstirii, considerând acest loc un refugiu personal. Aici, departe de ochii lumii, își putea găsi liniștea și inspirația necesară pentru creația sa.
Înotul ca Formă de Meditație
Pentru Eminescu, înotul nu era doar o activitate fizică, ci și o formă de meditație. În acele momente, se pare că poetul își putea liniști mintea și își putea ordona gândurile. Într-o perioadă în care sănătatea sa mentală și fizică începea să se deterioreze, înotul i-a oferit momente de pace și claritate.
Mărturii Contemporane
Deși nu există foarte multe relatări directe despre înotul lui Eminescu, contemporanii săi au menționat această activitate în diverse scrisori și memorii. Printre cei care au consemnat această pasiune se numără prietenii apropiați, care au observat cât de important era pentru el să petreacă timp lângă apă și să înoate.
Înotul și Sănătatea Fizică
În acea perioadă, înotul era considerat o activitate sănătoasă, benefică pentru corp și minte. Deși Eminescu avea probleme de sănătate în anii de declin, se pare că în anii mai tineri și mai viguroși, înotul a contribuit la menținerea unei forme fizice bune. Această activitate a fost una dintre puținele bucurii simple pe care și le-a permis în viața sa agitată.
Înotul a reprezentat pentru Mihai Eminescu o activitate esențială, care i-a permis să se apropie de natură, să își mențină echilibrul mental și să se reculeagă de la tumultul vieții sale de poet și jurnalist. Deși acest aspect al vieții sale nu este la fel de cunoscut ca opera sa literară, el reflectă o latură mai puțin explorată a personalității sale: dorința de a găsi pace și liniște într-o viață marcată de frământări și suferințe.
