Pe cel mai înalt deal din județul Botoșani, se găsesc urmele unei vechi mănăstiri medievale. Acest loc, învăluit în legendă, este considerat bântuit de către săteni. Se spune că mănăstirea a fost distrusă de tătari, iar călugării au lăsat în urmă o comoară ascunsă. Legenda acesteia a fost publicată de Adevărul.
Satul Ibănești, situat pe drumul Darabaniului, la peste 50 de kilometri de municipiul Botoșani, este bogat în legende. Aici, bătrânii povestesc despre “urieșii” care au călcat pământul și despre cetățile dacice care au fost ridicate în aceste locuri. Cercetările arheologice confirmă prezența omului pe aceste meleaguri de acum 20.000 de ani, descoperindu-se cetăți dacice și forturi voievodale. Cel mai misterios loc din Ibănești rămâne Dealul Mănăstirii sau Măgura, cum îi spun localnicii, fiind cel mai înalt punct din județ, la peste 386 de metri altitudine. Sătenii evită versantul estic al Măgurii, considerându-l blestemat.
În nopțile cu lună plină, pe Măgură se pot observa flăcări în diverse culori, iar spiritele bântuie locul, conform localnicilor. Se spune că acolo a existat o mănăstire din vremea lui Ștefan cel Mare, distrusă acum 400 de ani. Blestemele călugărilor uciși continuă să învăluie locul.
Legenda Dealului Mănăstirii
Un bătrân de peste 70 de ani povestește că, în nopțile cu lună plină, pe deal apar flăcări colorate și se simte prezența spiritelor călugărilor uciși. Se spune că aceștia au aruncat un blestem greu asupra locului, iar ciobanii care își duc oile pe ruine își fac cruce și scuipă-n sân. “Acolo, sus, pe dealul mănăstirii, nu este lucru curat. Nopțile se mai văd flăcărui. Călugării omorâți acolo au aruncat blestem greu. Dacă ciobanii nu au ce face și trebuie să-și poarte oile pe ruine își scuipă-n sân și fac cruce. Acolo călugării au îngropat și o comoară”, spune bătrânul. Povestea a fost transmisă din generație în generație.
Nea Racu spune că pe dealuri se aud vaiete, plânsete și voci de pe alte tărâmuri. “Îți întunecă mințile și te fac să fugi de să nu te mai oprești”, adaugă el. Lumini bizare ar indica locul unde se află o comoară ascunsă de călugări. “În nopțile de vară, apar flăcări ca aurul deasupra locului unde s-au îngropat comorile, un puț adânc. Toată lumea știe, dar cine s-ar duce acolo? Doamne ferește”, spune bătrânul, făcând o cruce.
Tanti Maria Isac, sprijinită de gardul casei, evită să vorbească despre ce se întâmplă pe Măgură în anumite nopți, făcând doar cruce și privind speriată. Mulți localnici cunosc povestea, dar preferă să nu tulbure spiritele, păstrând legendele pentru a le povesti nepoților la gura sobei. Ciobanii urcă Măgura, având stâne în apropiere, dar evită zona unde a fost mănăstirea.
Blestemul de pe Dealul Mănăstirii
Dincolo de poveștile cu duhuri, Dealul Mănăstirii sau Măgura este un loc tăcut, plin de istorie. De pe înălțimile sale, privirea ajunge până la câmpiile Ucrainei. Pe un versant se află rămășițele unei cetăți dacice, iar pe celălalt urmele vechii mănăstiri. Printre puținii săteni care urcă fără frică se numără profesorul și inginerul Octavian Vitcu, un istoric local care merge acolo cu fiul său și cunoaște fiecare poveste.
Legenda completă a mănăstirii de pe Măgura
Profesorul Vitcu povestește legenda mănăstirii de pe Măgura, cunoscută de sute de ani. “Legendele spun că aici, pe Măgura, a fost o mănăstire de călugări, ridicată în timpul lui Ștefan cel Mare, sub patronajul boieroaicei Maria Ibăneasa. Mănăstirea ar fi fost ridicată în memoria fiului și soțului ei, morți în luptele lui Ștefan cu polonezii. Boieroaica, fiind bogată, a dotat mănăstirea cu odoare bisericești din aur, inclusiv clopote de aur”, spune Octavian Vitcu.
Istoricul adaugă că mănăstirea a fost distrusă de tătari în secolul al XVII-lea, iar călugării au lăsat un blestem cumplit. “Un grup de tătari, atrași de bogăția mănăstirii, ar fi atacat-o. Avea doar palisadă, nu și zid de piatră. Au incendiat mănăstirea și au ras-o de pe fața pământului. Călugării, supărați că nu au găsit averi, au îngropat odoarele din timp. Cei care vor căuta comoara sau vor spune unde se află să surzească și să muțească. Comoara ar fi protejată și de spiritele călugărilor morți”, spune Vitcu.
Arhimandritul Iosif, starețul mănăstirii, ar fi ascuns comoara într-o fântână înainte de a fi prins de tătari, aruncându-se în gol de pe Măgura. “Surd și mut să rămână până la moarte. Să n-aibă parte de mormânt. Numele lui și al neamurilor lui să fie acoperite de ocară”, a fost blestemul arhimandritului Iosif. Un călugăr a supraviețuit, păstrând taina comorii. Se spune că această comoară cuprindea icoane de mare preț, sfeșnice din aur, clopote de aur și un tezaur monetar.
Adevărul istoric și vânătorii de comori
Profesorul Vitcu afirmă că există un adevăr istoric în această poveste. Dealul Mănăstirii a găzduit cu adevărat o mănăstire medievală din perioada lui Ștefan cel Mare, ctitorită de familia boierilor Ibăneasa. Mănăstirea, construită în principal din lemn, a fost distrusă de tătari, iar familia Ibăneasa, de origine nobilă, a avut resurse să ridice o astfel de construcție.
Tunelurile săpate de căutătorii de comori confirmă interesul pentru legendele locului. Sub pretextul extragerii de piatră, câțiva temerari au săpat galerii în zona mănăstirii, dar urma lor s-a pierdut. “Au fost, dar i-a prins blestemul. Au plecat cu mințile rătăcite, muți și surzi. Cu blestemul nu-i de joacă”, încheie nea Petru, un localnic de 72 de ani.
Dealul Mănăstirii rămâne astfel un loc misterios, plin de istorie și legende, atrăgând curiozitatea și teama localnicilor și vizitatorilor deopotrivă.
