Un episod puțin cunoscut, dar de o valoare istorică remarcabilă, este implicarea lui Nicolae Iorga în restaurarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” din Botoșani. Începând cu anul 1911, în calitate de președinte al Comisiei Monumentelor Istorice, istoricul botoșănean a supravegheat atent lucrările de reabilitare ale acestei biserici emblematice, având grijă ca orice modificare să respecte tradiția arhitecturală a vremurilor lui Ștefan cel Mare și ale urmașilor săi.
Însă una dintre cele mai misterioase și valoroase contribuții ale sale la această restaurare a fost plasarea unui document într-un zid al noii clopotnițe, o mărturie scrisă menită să fie descoperită generații mai târziu.
O restaurare sub semnul perseverenței și al respectului pentru istorie
În acea perioadă, Biserica „Sfântul Gheorghe” se afla într-o stare avansată de degradare, necesitând intervenții urgente. Nicolae Iorga a făcut mai multe vizite la Botoșani pentru a se asigura că lucrările respectă rigorile arhitecturii tradiționale moldovenești.
Colonelul Gheorghe Rățescu, martor al acestor vizite, își amintea cum, de fiecare dată, marele istoric transforma șantierul într-o adevărată sală de curs:
“De fiecare dată, Nicolae Iorga ținea un mic curs de arhitectură bisericească de epocă, în aer liber. Explica detaliile fiecărui element arhitectural, subliniind ce trebuia păstrat cu sfințenie.”
Una dintre cele mai importante decizii luate de Iorga a fost mutarea clopotniței. Inițial aflată la intrarea în biserică, clopotnița a fost dărâmată și reconstruită într-un colț mai retras al curții. Potrivit mărturiei colonelului Rățescu, istoricul a indicat chiar locul exact unde să fie ridicată noua clopotniță, spunând:
“Uitați-vă, acolo să o faceți, în colțul acela.”
În ciuda dificultăților, inclusiv ale Primului Război Mondial, restaurarea a continuat. Pe șantier lucrau aproximativ 40 de meșteri români, sârbi, austrieci și italieni, toți aduși pentru a reda bisericii splendoarea sa originală. Nicolae Iorga nu a renunțat niciodată la supravegherea lucrărilor, dorind să se asigure că biserica va fi restaurată așa cum se cuvenea.
Misterul documentului ascuns în zidul clopotniței
Înainte de închiderea oficială a șantierului, Nicolae Iorga a făcut o cerere neobișnuită: i-a rugat pe preotul paroh Constantin Vasiliu și pe inginerul orașului să redacteze un document oficial care să cuprindă toate detaliile restaurării bisericii.
Acest document trebuia să fie zidit în clopotniță, la înălțimea soclului, pe peretele dinspre răsărit, ca o mărturie peste timp despre lucrările efectuate.
Îndeplinind cererea istoricului, avocatul Jenică Vasiliu, fiul preotului, a redactat actul, iar acesta a fost semnat de protoiereu, primar, prefect și inginerul orașului. Documentul a fost apoi sigilat într-o cutie cilindrică de tablă și zidit în locul indicat de Iorga.
Colonelul Rățescu, prezent la momentul respectiv, a adăugat și el un al doilea document, în care descria starea României și a orașului Botoșani la acea vreme.
“Personal, am scris și eu referitor la ce era atunci în țară și în oraș, am pus documentul într-o cutie de tablă, alături de documentul oficial. După circa 60 de ani, am făcut cunoscut acest fapt bisericii „Sf. Gheorghe”, spre știință și neuitare.”
Un final emoționant și recunoștința meșterilor
După finalizarea restaurării, Nicolae Iorga i-a adunat pe toți muncitorii care lucraseră la proiect și le-a mulțumit personal pentru efortul depus. Într-un gest impresionant, istoricul le-a vorbit fiecăruia în limba sa – română, sârbă, italiană și germană – lăsându-i profund impresionați de erudiția și respectul său.
Astăzi, documentul sigilat în zidul clopotniței rămâne un mesaj peste timp, un simbol al grijii lui Nicolae Iorga pentru patrimoniul cultural al Botoșaniului. Un mister care, dacă va fi descoperit, ar putea dezvălui detalii prețioase despre acea perioadă și despre eforturile de conservare ale unuia dintre cei mai mari istorici ai României.
