Unul dintre cele mai vechi cursuri de apă din Moldova, cunoscut sub numele de râul Cacaina, traversa odinioară târgul Botoșanilor. Acest râu a dispărut acum mai bine de un secol, împreună cu un pod de piatră construit de domnitorul Moldovei, Mihail Sturdza.
Astăzi, artera principală a orașului Botoșani este Calea Națională, o infrastructură rutieră și pietonală care străbate orașul de la un capăt la altul. Cu toate acestea, în urmă cu aproximativ 150 de ani, zona unde astăzi circulă mașinile era acoperită de apă, iar oamenii se deplasau cu barca.
În apropierea centrului vechi al Botoșaniului, un râu misterios curgea la începuturile târgului, fondat de armeni și români, conform unor ipoteze. Acest râu, care a jucat un rol crucial în viața comunității, a dispărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, lăsând în urmă doar amintiri și legende, inclusiv despre un pod de piatră legendar, care a dat numele unui restaurant în perioada comunistă.
Se presupune că Botoșaniul medieval, cunoscut sub numele de Târgul Doamnei, era amplasat pe malurile acestui râu. Istoricii cred că râul a fost principala sursă de apă a orașului, fiind alimentat de numeroase pâraie subterane. Cu timpul, râul a devenit tot mai puțin vizibil, transformându-se într-un simplu pârâu. În secolele XVII-XIX, pe măsură ce populația orașului creștea, râul a fost din ce în ce mai poluat și a început să fie cunoscut sub numele de “Cacaina”.
La începutul secolului al XIX-lea, locuitorii târgului Botoșani au solicitat domnitorului Moldovei să modernizeze infrastructura orașului, ceea ce a dus la construirea unui pod de piatră peste pârâul Cacaina, comandat de Mihail Sturdza. Acest pod și alte structuri din piatră au fost menite să îmbunătățească condițiile din oraș, dar podul a dispărut fără urmă în secolul următor, lăsând locul unui restaurant comunist numit „Pod de Piatră”.
Până la sfârșitul secolului al XIX-lea, pârâul Cacaina a devenit o adevărată groapă de gunoi pentru oraș. Debitul scăzut și acumularea de deșeuri au transformat cursul de apă într-un focar de infecții. În 1899, primarul Ilie Ciolac a ordonat asanarea râului, iar pârâul a fost acoperit cu pământ, punând capăt existenței sale. Cu toate acestea, pânza freatică rămasă a continuat să cauzeze probleme în anii următori, inundând periodic zonele din apropierea fostului curs de apă, până când recent, autoritățile locale au realizat lucrări de reabilitare pentru a preveni astfel de inundații.
