Eleonora Zugun, o tânără din satul Talpa, județul Botoșani, a devenit una dintre cele mai cunoscute figuri din lumea fenomenelor paranormale în anii 1920. Născută pe 24 mai 1913, într-o familie modestă de țărani, Eleonora a fost considerată „fata diavolului” de către sătenii care asistau neputincioși la evenimentele inexplicabile ce păreau să o înconjoare. De la stigmate apărute brusc pe corp, până la mișcarea spontană a obiectelor, viața Eleonorei a devenit rapid subiect de fascinație pentru cercetători, jurnaliști și opinia publică internațională.
Începuturile misterioase: copilăria marcată de fenomene stranii
Totul a început pe când Eleonora avea doar 7 ani. În satul Talpa, oamenii povesteau cum, fără niciun motiv aparent, obiectele din jurul ei se mișcau singure, iar pe pielea fetei apăreau zgârieturi și mușcături inexplicabile. Părinții, șocați și speriați, au dus-o pe copilă la preoți și la mănăstiri din împrejurimi, sperând că pot alunga „duhul rău” despre care credeau că o poseda. Cu toate acestea, nici rugăciunile, nici ritualurile religioase nu au reușit să oprească fenomenele stranii.
O întâmplare notabilă a avut loc în casa preotului Măcărescu din satul Zamostea. La scurt timp după ce Eleonora a intrat în cameră, un platou de metal s-a spart brusc, iar geamurile interioare ale ferestrelor s-au făcut țăndări, în timp ce cele exterioare au rămas intacte. Preotul, alături de martorii prezenți, a fugit speriat, lăsând evenimentul fără explicație.
Fascinația internațională: cercetări în Londra și Viena
În 1926, Eleonora a fost dusă la Viena de contesa Zoe Wassilko-Serecki, o aristocrată pasionată de fenomene paranormale. Acolo, ea a fost studiată de oameni de știință austrieci, care au confirmat manifestările inexplicabile. Totuși, cel mai mare interes a venit din partea Laboratorului Național de Cercetare Psihică din Londra, condus de renumitul cercetător Harry Price. La doar 13 ani, Eleonora a ajuns în capitala britanică, unde a petrecut 11 luni, timp în care evenimentele paranormale s-au intensificat.
Printre fenomenele observate de cercetători se numărau mișcarea obiectelor fără ca Eleonora să le atingă și apariția stigmatelor pe pielea fetei, care dispăreau la fel de brusc cum apăreau. De exemplu, într-un incident raportat în presă, Eleonora a țipat în timp ce servea ceai, iar pe brațul ei au apărut urme de mușcături adânci, care s-au transformat în umflături uriașe și au dispărut complet în mai puțin de o oră. „Un grup de persoane servea ceaiul în laborator, când Eleonora a ridicat ceaşca de pe masă, după care a ţipat şi a tras repede mâneca hainei de pe antebraţ. Brusc, îi apăruseră urme de dinţi adânc înfipţi în carne, ca şi cum cineva ar fi muşcat-o cu sălbăticie. Urmele dinţilor s-au colorat din roşu în alb, transformându-se în umflături uriaşe. Într-o oră dispăruseră fără urmă“, este o parte din articolul „Fenomene uluitoare: fată posedată de diavol“, care a apărut în pagina 29 a publicaţiei „Sunday Mail“ din Brisbane, Australia, pe 12 decembrie 1926, tot conform Adevărul.ro.
Cazul Eleonorei a fost discutat intens în presa internațională, iar publicații din Commonwealth relatau frecvent despre „fata poltergeist” din România. Articole detaliate despre manifestările ei au apărut în „Sunday Mail” din Brisbane și în „The Advertiser” din Adelaide, descriind-o ca pe un mister nerezolvat al epocii.
Întoarcerea acasă: liniștea după furtună
După aproape un deceniu de teste și investigații, fenomenele inexplicabile au încetat brusc la vârsta de 15 ani. Eleonora a devenit o adolescentă obișnuită, iar cercetătorii nu au mai găsit nimic neobișnuit la ea. S-a întors în România, unde a început să lucreze ca confecționeră în București. Mai târziu, s-a mutat la Dorohoi, unde s-a căsătorit, a divorțat și s-a recăsătorit, ducând o viață simplă, departe de atenția publicului.
Nepotul său, Marcel Zugun, povestește că Eleonora era o persoană calmă și bună la suflet, dar extrem de reținută în a vorbi despre evenimentele din tinerețe. Totuși, în rarele ocazii în care era întrebată despre trecut, spunea doar că fusese o suferință enormă pe care încerca să o uite.
Un mister neelucidat
Povestea Eleonorei Zugun rămâne un subiect de dezbatere între parapsihologi, istorici și pasionați de paranormal. Scepticii sugerează că fenomenele observate au fost produse de mecanisme psihologice necunoscute, influențate de poveștile cu „draci” din copilărie. Pe de altă parte, susținătorii existenței fenomenelor paranormale consideră cazul Eleonorei unul dintre cele mai autentice exemple de activitate poltergeist documentată.
Eleonora a trăit 83 de ani și a fost înmormântată la Dorohoi. Povestea sa continuă să fascineze și să inspire teorii, păstrând vie enigma „fetei poltergeist” din Botoșani.
