Centrul Istoric al municipiului Botoşani este unul dintre cele mai frumoase şi interesante din ţară.
La 3 iunie 1887, o zi liniştită de vară a devenit o zi de referinţă în istoria României. Acea zi a schimbat faţa oraşului Botoşani, economia şi viaţa oamenilor. După ora 13:00, un grajd, în apropierea căruia se aflau barăci de lemn, a fost cuprins de flăcări. Vântul puternic a răspândit focul către imobilele din jur, iar casele au fost reduse la cenuşă într-un timp foarte scurt. Incendiul, pornit din zona cimitirului Eternitatea, s-a extins până în apropierea Bisericii Uspenia, în cealaltă parte a oraşului.
Ziarul local din acea vreme, Vocea Botoşaniului, relata: “Arareori s-a văzut un incendiu mai înfiorător, un dezastru mai îngrozitor. Pornit de la extremitatea nordică a oraşului, dintr-un grajd lipit de nişte case-barăci, în scurt timp a cuprins toată partea nord-estică, întinzându-se cu o furie înspăimântătoare. În timp de 6 ore, sute de case au fost consumate de flăcări şi reduse la cenuşă. Vântul, care sufla de la nord spre sud-est cu multă vehemenţă, ridica flăcările în adevărate cicloane, transportând acoperişurile aprinse la mari distanţe şi distribuind focul asupra oraşului cu un capriciu uimitor. În doar 2 ore, străzi întregi au fost reduse la ruine.”
Eforturile disperate ale oamenilor de a stinge focul şi de a-şi salva bunurile au fost zadarnice. Aproape 1500 de familii au rămas fără adăpost, iar peste 450 de case au fost distruse complet. Abia după trei zile de infern, incendiul a fost stins de o ploaie care a durat mai bine de trei ore. Casele din preajma Bisericii Uspenia, zona unde astăzi se află Centrul Istoric al municipiului Botoşani, au fost şi ele mistuite de foc. Zece ani mai târziu, casele au fost reconstruite, de această dată din cărămidă, pentru a fi mai rezistente.
Reconstrucţia Pieţei Carol nu ar fi fost posibilă fără sprijinul semenilor binevoitori. “Reconstrucţia a fost realizată de oameni care au avut speranţa că lucrurile se pot îndrepta, iar speranţele lor au fost răsplătite ulterior. Centrul Vechi, distrus atunci, nu ar fi putut fi reconstruit doar cu contribuţia botoşănenilor. O parte din fondurile necesare reconstrucţiei, inclusiv unele proiecte de arhitectură, au fost oferite de comunităţile evreieşti din afara României, în semn de solidaritate cu evreii, majoritatea populaţiei afectate de incendiu”, a declarat istoricul Gheorghe Median.
Doar un sfert din clădiri au fost reabilitate
Clădirile din Centrul Istoric nu au constituit un interes pentru reabilitare nici în perioada comunistă, nici imediat după 1990. Abia după câţiva ani de la Revoluţie, o parte din imobilele rămase în grija municipalităţii au intrat în atenţia autorităţilor. În 2011, a fost finalizat proiectul de renovare a 18 clădiri monument istoric, prin proiectul „Reabilitarea Centrului Istoric şi a Zonei pietonale din municipiul Botoşani”, în valoare de 7,6 milioane de euro. Totuşi, Centrul Istoric numără 60 de astfel de imobile, multe dintre ele fiind revendicate după Revoluţie de rudele foştilor proprietari, devenind astfel proprietăţi private.
Oamenii de cultură vor să îi redea viaţa de odinioară
Centrul Istoric al municipiului Botoşani se distinge prin arhitectura clădirilor sale. „Centrului Vechi al Botoşaniului trebuie să-i redăm viaţa pe care a avut-o odinioară. Acest perimetru este unul cu totul excepţional. Face parte dintre cele 20 de centre de oraşe din România protejate prin Legea nr. 5/2000 şi este singurul oraş din Moldova care are un asemenea areal ce trebuie protejat”, a mai spus Gheorghe Median. O fundaţie din Botoşani, împreună cu oamenii de cultură şi autorităţile locale, luptă pentru a-l reabilita şi din punct de vedere cultural, revitalizându-l. Pentru aceasta, însă, este necesară reabilitarea tuturor clădirilor.
