Patru dintre cele mai valoroase artefacte din Tezaurul Dacic au fost furate, dintr-un total de 673 de obiecte din metale prețioase expuse la Muzeul Drents din Assen, a declarat Directorului Muzeului Național de Istorie, Ernest Târnoveanu. Poliția a confirmat apoi că unul dintre ele este Coiful de aur de la Coțofenești.
Coiful de la Poiana Coțofenești este datat în jurul anilor 400 î.e.n. Foarte probabil, obiectul a aparținut unui rege geto-dac – căpetenie a unei formațiuni politice autohtone constituită în zonă, pe la sfârșitul secolului al V-lea, începutul secolului al IV-lea î.e.n
Coiful dacic de la Coțofenești, o piesă de tezaur din aur, are o poveste plină de peripeții, fiind găsit în urmă cu aproape 100 de ani de un copil, după cum a povestit directorul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR), arheologul Ernest Oberlander-Târnoveanu, la o emisiune TV, potrivit publicației Independent News.
Piesa de muzeu, descoperită de copii care au crezut că au găsit o căciulă Piesa de muzeu a fost găsită în jurul anului 1927 de către copii din satul Poiana, județul Prahova.
Aceștia pășteau vitele pe un deal care domină valea râului Slănic. Copiii au crezut inițial că au găsit o „căciulă” și au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. „Copiii au găsit o «căciulă», aşa au şi declarat, şi au pus-o rând pe rând în cap şi au adus-o acasă, în curtea familiei Simion. Coiful a fost găsit de unul din copiii acestei familii, care se numea Traian”, spunea Ernest Târnoveanu, în anul 2020, la o emisiune la TVR.
Coiful dacic, folosit pentru a bea apă găinile În curtea familiei Simion, coiful dacic a avut diverse întrebuințări neobișnuite. A fost folosit ca adăpătoare pentru găini și chiar aruncat pe acoperișul unui coteț. Familia nu și-a dat seama că obiectul era din aur, din cauza culorii sale neobișnuite datorată conținutului ridicat de argint.
„Apoi, coiful distrus, împreună cu câteva bucăţi, a fost prezentat de tatăl lui Traian Simion unui fost camarad de arme din Primul Război Mondial, un negustor destul de cunoscut în anii ’20 la Ploieşti, Jean Marinescu”, a povestit directorul Muzeului Național de Istorie a României (MNIR). Care a fost drumul coifului dacic din aur, descoperit drept o căciulă
Ulterior, coiful a ajuns în posesia lui Jean Marinescu, un negustor din Ploiești, care l-a cumpărat cu 30.000 de lei de la familia copilului. Suma era considerabilă pentru acea vreme, având în vedere că o familie nu câștiga mai mult de 1.000-1.200 de lei pe an. Marinescu a prezentat coiful la Ministerul Artelor, unde a fost recunoscut ca o descoperire extraordinară. Directorul de cabinet, Ion Marin Sadoveanu, a fost uimit de această piesă unică. „(…) era o minune, un coif cum nu văzuse nimenea până atunci, nu numai dintre profani, dar nici dintre specialişti. Lui Ion Marin Sadoveanu i s-au tăiat picioarele, nu i-a venit să-şi creadă ochilor”, mai spune directorul muzeului.
Ca şi în cazul coifurilor princiare getice de la Cucuteni-Băiceni, judeţul Iaşi, Peretu, judeţul Teleorman, Agighiol, judeţul Tulcea şi Porţile de Fier, judeţul Mehedinţi, se remarcă şi la piesa descoperită la Coţofeneşti influenţele stilistice persane şi greceşti sau scitice, cum sunt scenele de sacrificiu, care ornamentează obrăzarele, sau decorul de frize cu animale fantastice de pe apărătoarea de ceafă, dar şi elemente specific getice, cum sunt reprezentarea ochilor apotropaici de pe frontal.
Calota conică din foaie de aur (partea superioară lipseşte), este ornată de rozete conice dispuse în rânduri orizontale. Frontalul dreptunghiular, decorat cu o pereche de ochi proeminenţi şi sprâncene răsucite în sus este tipic getic. Pe obrăzarele, fixe, dreptunghiulare, de asemenea specifice geților, este reprezentată câte o scenă de sacrificiu înfățișând un războinic înjunghiind un berbec, iar fiecare obrăzar are câte un orificiu la bază. Apărătoarea de ceafă, dreaptă, este împărţită în două registre decorate cu animale fantastice.
Coiful poate fi considerat o capodoperă a artei orfevriere traco-getice, tehnica de execuţie fiind de manieră locală.
