Într-o comună din județul Botoșani, poliția monitorizează electronic doi oameni căsătoriți între ei. Fiecare este, în același timp, victimă și agresor. Este un caz rar, dar cifrele din spatele lui nu sunt deloc rare: peste 18.000 de alerte în șase luni, într-un singur județ.
Cum s-a ajuns aici
Povestea începe în primăvara acestui an, în comuna Lunca. Un bărbat de 54 de ani își lovește soția, în vârstă de 45 de ani. Femeia depune plângere, polițiștii intervin, iar instanța emite un ordin de protecție provizoriu, cu monitorizare electronică. Bărbatul primește brățară și pleacă din locuință, la rude.
Aici, în mod normal, dosarul s-ar fi închis într-o formulă cunoscută: agresor, victimă, măsură de protecție.
Nu s-a închis. În iunie, bărbatul sesizează la rândul lui poliția, susținând că soția vine aproape zilnic la casa unde s-a mutat, îl amenință și încearcă să îl agreseze. Pe parcursul cercetărilor, anchetatorii administrează probe din care rezultă că și femeia comisese fapte de violență domestică și alte infracțiuni împotriva soțului. Se întocmește formular de evaluare a riscului și pentru ea. Instanța emite un al doilea ordin de protecție, de această dată în favoarea bărbatului.
Rezultatul: doi soți aflați în divorț, ambii cu brățară electronică pe picior, ambii interziși unul altuia.
„Rol dublu, atât de victimă, cât și de agresor”
Comisarul-șef Ciprian Silveanu, adjunctul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani, a descris public situația fără să încerce să o simplifice. Cei doi au, în termenii lui, rol dublu: fiecare este și victimă, și agresor, unul față de celălalt.
Formularea nu este o figură de stil. Ea descrie o categorie pentru care legislația și procedura administrativă nu au fost gândite. Legea nr. 217/2003 și mecanismul ordinului de protecție pornesc de la o schemă binară: cineva agresează, altcineva este agresat. Sistemul Informatic de Monitorizare Electronică (SIME) funcționează pe aceeași logică, cu o persoană monitorizată și o persoană protejată. Când ambele roluri se suprapun pe aceleași două persoane, monitorizarea nu mai previne apropierea unei singure părți, ci semnalează, simetric, orice contact.
Bărbatul rezumă situația într-o frază spusă camerelor de televiziune: era în curtea unde locuiește, femeia a venit la el, au sosit două echipaje de poliție, iar el nu avea voie să se apropie de ea pentru că, la momentul acela, ea era partea protejată.
Situația s-a agravat pentru femeie. Aceasta a încălcat repetat ordinul de protecție, de două ori numai într-o singură săptămână, și a fost reținută pentru 24 de ore. Ulterior a fost trimisă la o evaluare psihiatrică.
Patru copii, în mijloc
Cei doi sunt căsătoriți de nouă ani. Au împreună patru copii, aflați în acest moment în grija tatălui.
Este detaliul care ar trebui să conteze cel mai mult și care se pierde de obicei în relatările despre astfel de cazuri. Patru minori locuiesc într-un dosar în care ambii părinți sunt monitorizați electronic, în care unul dintre ei a fost deja reținut și în care procesul de divorț este în plină desfășurare. Nicio brățară nu rezolvă asta.
Cifrele care ar trebui să deschidă discuția
Cazul este spectaculos, dar contextul statistic este mai important decât el.
În primele șase luni ale anului 2026, la nivelul județului Botoșani au fost dispuse, prin ordine de protecție și ordine provizorii, 118 măsuri de obligare a agresorului la purtarea permanentă a unui dispozitiv electronic de supraveghere. Dintre acestea:
- 103 măsuri pentru infracțiuni de violență în familie;
- 9 măsuri pentru fapte de violență între persoane care nu sunt membri de familie;
- 6 măsuri pentru persoane aflate în arest la domiciliu sau sub control judiciar.
În aceeași perioadă, Dispeceratul SIME a înregistrat peste 18.000 de alerte, cele mai multe generate de apropierea dintre persoanele monitorizate.
Raportul acesta merită citit de două ori. Într-un singur județ, în șase luni, aproximativ 118 dispozitive active au produs peste 18.000 de alerte. Adică, în medie, mai mult de 150 de alerte per dispozitiv, aproape una pe zi de fiecare persoană monitorizată.
Întrebarea reală nu este câte brățări, ci ce se întâmplă după alertă
Discuția publică despre monitorizarea electronică a agresorilor s-a blocat, de ani de zile, într-un singur indicator: câte brățări au fost montate. Este indicatorul cel mai ușor de raportat și cel mai puțin relevant.
Un dispozitiv care semnalează corect, dar la care nu se ajunge la timp, nu protejează pe nimeni. Un dispozitiv care generează sute de alerte pe an, fără ca ele să fie triate operativ, produce zgomot, nu siguranță. Iar volumul de 18.000 de alerte într-un județ ridică o problemă de resursă umană, nu de tehnologie: cineva trebuie să le proceseze, să le califice și să trimită echipaj.
Datele care lipsesc din comunicarea publică și care ar trebui solicitate instituțional Ministerului Afacerilor Interne și Poliției Române sunt următoarele:
- Timpul mediu de intervenție de la momentul alertei SIME până la sosirea echipajului, defalcat pe județ.
- Numărul alertelor false sau tehnice, raportat la totalul alertelor.
- Numărul încălcărilor de ordin de protecție care s-au soldat cu reținere sau cu sesizare penală.
- Numărul de cazuri în care instanța a emis ordine de protecție reciproce, între aceleași două persoane.
Ultima cifră este, probabil, cea mai interesantă. Poliția din Botoșani a prezentat cazul ca pe o excepție. Este posibil să fie. Dar nu există date publice care să confirme sau să infirme asta, ceea ce înseamnă că nimeni nu știe, la nivel național, câte dosare de violență domestică ajung într-o schemă în care ambele părți sunt și victimă, și agresor.
Fără aceste date, sistemul de monitorizare electronică rămâne ceea ce este acum: o măsură care arată bine în comunicate și care se testează, de fiecare dată, în cazuri ca cel din Lunca.
