Botoșani, România – O realitate care sfâșie orice urmă de umanitate a ieșit la lumină în județul Botoșani. Un copil care abia trecuse pragul vârstei de opt ani a devenit dependent de alcool, după ce a început să bea în mod repetat alături de propriul tată, în timp ce lucra cot la cot cu acesta, săpând gropi într-un cimitir.
Cazul a fost prezentat public miercuri de către dr. Laura Jijie, medic primar psihiatru pediatric la Spitalul Județean de Urgență „Mavromati” Botoșani, în cadrul unei sesiuni de informare privind problemele de adicție în rândul copiilor.
„Este un copil care are acum 11 ani și care se află în plasament de aproximativ doi ani. A început să consume alcool la doar opt ani, în timp ce muncea alături de tatăl său săpând morminte. La nouă ani era deja dependent. Povestea chiar el, cu sinceritate tulburătoare, cum recurgea la minciuni pentru a obține băutură: inventa pretexte, ruga alți adulți să-i cumpere bere, de teamă că va fi bătut dacă nu aduce alcool acasă. În realitate, consuma singur”, a relatat medicul.
Mai mult, copilul dezvoltase deja mecanisme sofisticate de disimulare, tipice consumatorilor cronici de substanțe, comportamente care indică un nivel alarmant de degradare psihologică, în ciuda vârstei fragede.
Dr. Jijie a tras un semnal de alarmă dureros, dar necesar: „Un mediu carențial, în care copilul este neglijat emoțional, abandonat afectiv sau supus abuzurilor, devine un teren fertil pentru adicții. Alcoolul sau drogurile devin un refugiu, o evadare dintr-o realitate insuportabilă.”
Semnal de alarmă: România are nevoie urgentă de politici reale pentru protecția copiilor
Acest caz nu este o excepție izolată, ci vârful unui aisberg tăcut. În satele uitate ale României, copiii cresc în medii dominate de sărăcie, alcoolism, violență domestică și lipsă de educație, iar statul intervine adesea prea târziu – sau deloc.
Este inacceptabil ca, în anul 2025, într-o țară membră a Uniunii Europene, un copil să ajungă alcoolic înainte să-și cunoască tabla înmulțirii. Fiecare întârziere în reformarea sistemului de protecție socială costă vieți. Vieți fragile. Vieți în formare.
Avem nevoie de centre de consiliere psihologică în fiecare județ, de sprijin pentru familiile vulnerabile, de campanii de educație parentală și, mai ales, de intervenții rapide atunci când semnele de abuz apar.
Dacă tăcem, devenim complici.
