Botoșaniul pierde un suflet luminos: Ion Neamțu, profesor de arte plastice, artist discret și dascăl iubit, s-a stins din viață la vârsta de 85 de ani. A fost vreme de ani buni profesor la Școala Gimnazială nr. 13 din municipiu, unde a insuflat generațiilor întregi dragostea pentru desen, culoare și frumos.
Pasiunea sa pentru artă nu se oprea la catedră. Era cunoscut și pentru creațiile sale neobișnuite – picturi minuțioase realizate pe cutii de chibrituri, lucrări care purtau amprenta unei sensibilități aparte și a unei răbdări rare.
„Un suflet bun s-a înălțat la cer… Este tatăl meu, este sufletul meu, este frumușelul nostru”, a scris fiica sa, Oana Roxana Gherasim, într-un mesaj emoționant postat pe rețelele sociale. „A iubit viața, și-a iubit familia și profesia. Vă rog să-l pomeniți în rugăciunile dumneavoastră.”
O perioadă din viață, maestrul Ion Neamțu a locuit în Germania, alături de fiica și ginerele său. Chiar și departe de casă, dragostea pentru desen a rămas vie. Oana obișnuia să împărtășească pe pagina sa de Facebook imagini cu lucrările realizate de tatăl ei – adesea însoțite de gânduri și reflecții profunde. Acestea erau adunate într-un album online intitulat „Poveștile lui tata în culori și gânduri”, o mărturie vie a unei lumi interioare bogate, în care pictura devenea formă de rugăciune și de comuniune cu cei dragi.
„E o bucurie pentru tata să vă transmită în culori și cuvinte o parte din sufletul lui”, scria fiica sa în descrierea albumului. Printre lucrările semnate de Ion Neamțu se regăsesc titluri precum „În memoria ființei iubite”, „Coiful dacic”, „Peisaj cu maci”, „Floarea soarelui”, „Umbra unei sălcii” sau „Apus de soare” – toate purtând amprenta unui om care a iubit cu discreție și a creat cu inima.
Trupul neînsuflețit al profesorului va fi depus în această săptămână la Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Botoșani. Detaliile despre repatriere și slujba de înmormântare vor fi anunțate în curând de către familie.
În urma sa rămâne o dâră de culoare, de amintiri frumoase și de recunoștință – din partea elevilor, colegilor și celor care l-au cunoscut ca pe un om cald, blând și mereu cu pensula pregătită pentru o nouă poveste.
